Prolog
În perioada 6-12 august 2014, împreună cu Alex, am făcut o tură în Nordul Moldovei. Toată aventura a pornit de la aniversarea Laurei (sora lui Alex), care ne-a spus că dorește să-și serbeze ziua la Grămești (județul Suceava), satul natal al mamei sale. Imediat ne-am gândit cât de fain ar fi să mergem cu biclele până acolo și dacă tot ne pornim la drum, nu ar fi rău să mai vizităm și alte locuri din zonă. In plus era o buna oportunitate sa ne testam forțele pentru tura mai mare ce urma și să depășim „pragul psihologic” de 100 de km/zi cu tot cu bagaje. De pregătirea intinerariului s-a ocupat, ca de obicei, Alex care este responsabil cu înalta tehnologie (adica cel care știe să folosească GPS-ul). După ce planul a fost întocmit, concediul luat și bagajele făcute, am pornit-o la drum.
Ziua I – 06 August 2014
Am plecat din Iași miercuri dimineața (6 august), iar prima destinație a fost Botoșani, orașul lui Alex. În această zi am avut de parcurs cea mai lungă distanță din tot turul. Am ales un traseu care să evite cât mai mult drumurile aglomerate, așa că am mers foarte mult pe drumuri de țară. Am avut parte de drumuri cu pietriș, dar și de drumuri perfect asfaltate. Este minunat sentimentul pe care-l ai atunci când te afli pe bicicletă, iar drumul este liber, fără mașini. Pe de altă parte, atunci când ești pe un drum din pământ și pietriș, și trece o mașină pe lângă tine sau când o mașină merge fix în fața ta, riști să fii înghițit de un tsunami de praf.
Într-un sat, o țigancă care se afla în fața porții m-a întrebat unde mergem, iar când a aflat că destinația este Botoșani, a exclamat mirată: ”Cum, așa, pe jos?!” Iar eu i-am răspuns: ” Nu pe jos, pe bicicletă!”.
De la Flămânzi până la Botoșani am mers pe șoseaua principală, dar drumul nu a fost atât de aglomerat pe cât m-am așteptat. Când am ajuns la Copălău am vrut să vedem vulcanii noroioși (despre care am aflat pe internet), așa că am părăsit drumul principal și am pornit-o în căutarea lor, dar în încercarea noastră de a-i găsi am fost descurajați de o armată de țânțari și de o căldura înăbușitoare, așa că am renunțat la acest obiectiv.
În cele din urmă am ajuns cu bine în Botoșani. A doua zi am făcut o scurtă tură prin împrejurimile orașului, ne-am plimbat pe dealuri, prin pădure și am vizitat Ipotești. Seara ne-am plimbat prin oraș (pe jos de data aceasta) și am ieșit la o terasă unde ne-am văzut cu un prieten. După ce am golit mai multe pahare și după ce am vorbit despe multe, mărunte (ba chiar uriașe): muzică, munte, religie, univers … ne-am dus la culcare, că ne aștepta o nouă zi de pedalat.
Ziua II – 08 August 2014
Vineri am pedalat spre țară, dar fără a mai căra după noi bagajele, acestea le-a luat Laura cu mașina. Chiar înainte de a ajunge în Grămești , ne-am oprit pentru a vizita Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești care a fost construită în timpul lui Ștefan cel Mare.
Ziua III – 09 August 2014
Sâmbătă, înainte de a sosi și ceilalți invitați ai Laurei ne-am dus cu bicicletele până în localitatea Siret (situată la 10 km de sat), pe drum am trecut printr-un splendid tunel natural rezultat din unirea coroanelor unor copaci. La întoarcere am făcut un tur al lacului Rogojești, aflat pe cursul râului Siret. Apoi am sărbătorit-o pe Laura, că doar acesta a fost scopul principal al călătoriei.
Ziua IV- 10 August 2014
Duminică am plecat la Putna unde am vizitat mănăstirea. Cum costumația noastră de bicicliști încălca toate normele vestimentare impuse de Biserică, am primit la intrare niște frumoase halate bleumarin și astfel, am vizitat mănăstirea degizați în niște ”meseriași”. După aceasta am vizitat Chilia lui Daniil Sihastrul.
În această seară am dormit în cort, pe care l-am pus pe malul râului Vițău. Ce m-a surprins plăcut în Putna a fost faptul că localnicii folosesc foarte mult bicicleta. Magazinul și restaurantul de aici au instalate rasteluri. Am văzut niște doamne de vreo 50 de ani îmbrăcate în rochițe și mergând pe bicicletă, cred că un Skirtbike în Putna nu ar duce lipsă de participante cochete.
Ziua V – 11 August 2014
Luni am pornit spre Cacica. Am trecut mai întâi prin Rădăuți, unde am luat un prânz gustos la Restaurantul Orso Bruno. Aici am primit din partea casei câte o felie imensă de tort de ciocolată ”pentru a avea forță să pedalăm”. Am vizitat Mănăstirea Bogdana care a fost construită în timpul lui Bogdan I, aceasta m-a cucerit în mod deosebit prin bolta sa pe care era pictat un cer înstelat.
Ajunși la Cacica am vizitat mina de sare, bucurându-ne de răcoarea din interiorul ei, iar după aceasta ne-am dus să ne bălăcim într-o piscină cu apă sărată. Cortul l-am instalat pe un deal plin de flori la baza unui copac, de unde se vedea foarte frumos Biserica catolică (construită de comunitatea poloneză în 1904). Dealul a fost un observator foarte bun pentru a privi super luna. Seara, de la cort, se auzeau foarte bine imnurile religioase cântate de corul bisericii. Cred că se făceau ultimele repetiții înainte de sărbătoarea ce urma să aibă loc pe 15 august. Am înțeles că la această dată vin foarte mulți pelerini la Cacica.
Ziua VI – 12 August 2014
Marți a fost ziua când ne-am întors acasă. Am pornit-o spre Suceava, de unde doream să luăm trenul până la Iași. În Părhăuți ne-am oprit și am vizitat o biserică din secul XVI care face parte din patrimoniul UNESCO. Am avut norocul ca preotul să fie acolo, așa că am putut vizita și interiorul bisericii. Momentan biserica este goală înăuntru, de parcă ar fi părăsită. În realitate, așa cum ne-a declarat preotul, ea se află într-un program de reabilitare din fonduri europene.
Când am intrat în Suceava am dat peste un trafic infernal, cu mașini mergând bară la bară. După ce am mâncat ceva, ne-am dus direct la gară. Când am urcat în tren, ne-am mai întâlnit cu un biciclist din Iași care fuseses pe Rarău.
Trebuie să recunosc că-mi place din ce în ce mai mult cicloturismul și abia aștept să plec iar la drum. Din fericire nu mai am mult de așteptat, întrucât weekendul viitor voi pleca în traseul meu cel mai lung : Turul Dunării (partea românească) sau cum să ajungi în Vama Veche pe o cale cât mai ocolită.
cicloturistic 