Mandresti – Gramesti – Dorohoi

Vineri • 18 Octombrie 2019 • Dorohoi – Gramesti – Dorohoi

Harta Traseului – ziua 1
Harta Traseului – ziua 2

Harta Traseului – ziua 3

Mama lui Alex are casa părintească la Grămești, un sat ce se află la câțiva kilometri de orașul Siret. Am decis să-i facem o vizită acolo și cu această ocazie să ne mai jucăm de-a cicloturismul. Vineri, 18 octombrie 2019, am luat trenul Iasi- Dorohoi și am mers cu el până în satul Mândrești, de unde am pornit pe bicicletă.

Când am coborât din tren, din cauza ceții dense, parcă nimerisem într-un tărâm ireal. Vizibilitatea era redusă, bine că nu erau multe mașini. Am mers prin lunca JiJiei până în Dorohoi. Am vizitat Muzeul de Științe ale Naturii, unde, printre altele (obiecte din ceramică, minerale, cochilii, animale împăiate, fluturi și tot felul de alte insecte prinse în bolduri, filmuleț cu metamorfoza), am putut admira și niște diorame cu fotografii realizate chiar de Alex.

De la Dorohoi am pornit spre Suceava, pe un drum nu foarte aglomerat, dar tranzitat de multe camioane. Ne-am bucurat că drumul era mărginit de pădure. Unele zile de toamnă sunt cu adevărat magice! Lumina caldă a soarelui accentua nebunia cromatică a pădurii și mă ademenea să lenevesc prin frunzele uscate. La Zvoriștea ne-am rupt de drumul de Suceava și în cele din urmă am ajuns la Grămești.
A doua zi ne-am cocoțat cu bicicletele pe dealurile din apropiere. Ce bucurie a fost pentru mine să pot pedala pe drumuri fără trafic și să nu mai trebuiască să respir aerul poluat din Iași! Ne-am plimbat prin satele din jur, dar cel mai fain a fost când ne-am dat prin pădure. Noaptea am fost la lacul Rogojești și ne-am relaxat uitându-ne la apă și la stele.

Duminică am pornit spre Dorohoi, alegând de această dată un drum mai scurt decât cel de vineri, dar foarte liniștit și frumos. Am trecut pe lângă Lacul Rogojești, am urcat un deal pe un drum de pământ, după care am ajuns pe un drum ce traversa o pădure . Pe traseu, m-am gândit că bicicleta m-a ajutat să descopăr locuri care chiar dacă nu sunt turistice sunt extraordinar de frumoase, tocmai pentru că sunt nepopulate. E fain să fii în vârful unui deal, în mijlocul unor pajiști sălbatice sau a unor lucrări agricole, să vezi în depărtare câmpii și dealuri, să fii departe de mușuroiul urban. Te simți eliberat.